Am descoperit ca nu a murit – folckul moldovenesc. Credeam că după Sadovnic nu mai este nimeni…, dar apăru ea – Vica Demici.

Mai fusese cineva, poate mai este… dar nu-i aşa cum mi-aş dori eu – un om cu sânge folck. Vorba cântecului: „Apăru…, dispăru…, la adio,

Am descoperit ca nu a murit – folckul moldovenesc. Credeam că după Sadovnic nu mai este nimeni…, dar apăru ea – Vica Demici. Mai fusese cineva, poate mai este… dar nu-i aşa cum mi-aş dori eu – un om cu sânge folck. Vorba cântecului: „Apăru…, dispăru…, la adio, tu!”

Am ascultat mereu acest curent din România, am copilărit şi am crescut cu el, mi-am dorit atât de mult să aven şi noi cantautoti pursânge, mi-am dorit să ascult şi la noi acasă folckul cel curat, neprihănit şi firesc.

L-am descoperit la Vica. Precum declară şi ea – nu are rame şi asta e cel mai important, nu are clişee şi asta o ajută să ajungă mai simplu la inima oamenilor, nu are limite şi asta o face o adevărată folckistă, care scrie, cântă şi ţine la braţ chitara.

Nu-i pot acuza pe Silvia Grigore, Viorel Burlacu, Geta Voinovan, Vali Boghean şi alţii că nu fac folck. Le mulţumesc pentru picătura de folck pe care o aduc acestei culturi, însă în ultimii ani aceştia s-au lenevit ori au alunecat spre comercial.

Vica e neînfricată! Ea nu se teme că nu va avea public, ea nu are frica bucăţii de pâine, deoarece are împlinirea unei munci făcute sublim, dumnezeesc, curat…

Am certitudinea că folckul în Moldova a înviat odată cu Vica Demici şi am speranţa că va înflori în continuare, totul e să-l trăim. Mulţumesc, Vica, dragă.

Sursa: Nadia Darie blog